Aceasta este, de fapt, indicația de bază oferită de medici. Tehnica de dantură fixă pe implanturi dentare le este recomandată tuturor pacienților cu dantura afectată de boala parodontală. Mai întâi, se realizează extracția dinților afectați, se curăță infecția locală, se inserează implanturile și se face adiția de os care remodelează osul afectat – toate acestea sunt realizate într-o singură ședință.

De obicei folosim anestezia locală, însă în cazul în care realizăm intervenția cu dantură fixă pe implanturi dentare în 24 de ore folosim și sedarea conștientă, o altă tehnică de anestezie ce permite desfășurarea tratamentului fără durere sau frică.

Sedarea conștientă presupune injectarea controlată și monitorizată pe venă a unor substanțe de tipul… pentru mai multe detalii cititi aici.

Se recomandă respectarea instrucțiunilor generale de izolare iar după acea perioadă de

14 zile de la depistare, atunci când pacientul iese din carantină, se simte recuperat și prezintă un text care arată că a trecut de faza activă a bolii, se poate face o programare la intervenție.

În ceea ce privește reacțiile adverse, acestea nu există în cazul pacienților care s-au recuperat după boli virale.

În cazul în care pacientul prezintă retracții gingivale, se realizează intervenția de transplant de gingie. Intervenția începe cu recoltarea unui fragment de gingie de dimensiuni mici de pe bolta palatină (cerul gurii), urmând să fie aplicat ulterior în zona de interes. Astfel putem acoperi rădăcinile expuse ale dinților sau putem îmbunătăți calitatea gingiilor din jurul implanturilor dentare. După intervenție, se recomandă evitarea următoarelor: alimente condimentate, sucuri acidulate, citrice. De asemenea, se indică o alimentație cu dietă moale semilichidă în prima săptămână după intervenție.

Cât timp se respectă protocolul de antisepsie și de asepsie atât înainte de intervenție cât și

pe parcursul acesteia, se poate evita orice apariție a unei infecții. Dacă indicațiile oferite de medic nu se respectă iar zona operată este contaminată, poate apărea un abces. De asemenea, după intervenție se prescrie un tratament cu antibiotic și antiinflamator, având rolul de a proteja zona operată de posibilele infecții.

Metalele feromagnetice nu sunt folosite nici pentru confecționarea lucrărilor protetice și nici în cadrul structurii implantului dentar. Așadar, pacientul poate realiza fără griji RMN/CT/radiografie.

Dacă nu este întrerupt acel tratament anticoagulant, există un risc de sângerare. În aceste cazuri frecvente, anticoagulantul se înlocuiește cu acordul medicului care l-a prescris. De cele mai multe ori, medicamentele de tip… pentru mai multe detalii cititi aici.

Conform Codului Deontologic al Medicilor Stomatologi, medicilor stomatologi le este interzis să ofere garanție pentru manoperele realizate; aici e inclusă și intervenția de inserare a implantului dentar.

În același timp, medicul își asumă pe deplin responsabilitatea pentru manoperele realizate. Mai mult decât atât, studiile indică o rată de succes a implanturilor dentare de aproximativ 98% la 10 ani. Cu toate acestea, dacă implantul dentar nu este inserat corect, nu se respectă un anumit protocol chirurgical iar pacientul nu respectă o igiena corespunzatoare după intervenție, pot apărea probleme.

În majoritatea situațiilor este chiar indicat ca implantul dentar să se insereze în aceeași ședință cu extracția dentară, cât timp osul permite acest lucru. În acest mod putem grăbi perioada de așteptare până când putem fixa o coroană pe acel implant. Cu ajutorul adiției de os putem asigura o vindecare mai bună a osului și a gingiei după extracția dentară și inserarea implantului dentar.

Cu ajutorul tehnologiilor moderne precum PRF (factori de creștere) recoltat din plasma pacientului, cât și pe baza unui plan de tratament bine pus la punct în urma analizei computerului tomograf, este chiar indicat ca implantul dentar să se insereze în aceeași ședință cu extracția dentară.

Excepție fac situațiile când pacientul prezintă o infecție acută cu abces, chisturi radiculare sau lipsa osului cauzată de distrucția avansată apărută în urma bolii parodontale (depinde de la caz la caz). În aceste situații este indicat ca mai întâi să așteptăm ca zona să se vindece aproximativ 4-6 luni, iar abia mai apoi să intervenim pentru inserarea implanturilor dentare.

Lucrarea provizorie se fixează a doua zi după intervenție sau la maxim 3 zile de la aceasta, atunci când avem situații mai complexe.

Lucrarea finală se montează după 4-6 luni de la intervenție, timp în care se realizează osteointegrarea implanturilor iar gingia se vindecă. Astfel, dantura provizorie este înlocuită după 4-6 luni cu cea fixă, definitivă.

Este indicat ca în a doua zi să punem dantura provizorie pentru că aceasta favorizează o vindecare mai predictibilă a gingiei, oferind un grad sporit de protecție.

Este normal ca după operație să apară o inflamație la nivelul feței. Aceasta poate fi însoțită de hematoame (vânătăi) și există riscul de sangerare tardivă sau prelungită.

Există riscul ca implantul dentar să nu se integreze corect în cazul în care pacientul nu respectă indicațiile de a se alimenta pentru 4-6 luni doar cu alimente moi (supe, piureuri), nu adoptă o dietă semilichidă și forțează dantura provizorie (fixată pe implanturi) cu o dietă de consistență dură.

Dacă pacientului nu i se indică realizarea unor analize de sange înainte de intervenție, care pot indica prezența unui diabet necontrolat și nedepistat, există riscul apariției unei infecții locale și posibilitatea ca implantul să nu se integreze.

Pe de altă parte, dacă pacientul folosește medicamente de tipul bifosfonaților care se prescriu de obicei în cazul osteoporozei la femei, există riscul de necroză a osului maxilar care duce la apariția unei infectii locale și la dezgolirea osului de gingie. Tocmai de aceea e foarte important ca medicul să întrebe pacientul, înainte de toate, despre bolile pe care le are și despre medicamentele pe care le administrează.

Sinus Lift reprezintă o tehnică de adiție de os la nivelul maxilarului, în zona măselelor. Este indicat să fie realizată pe partea dreaptă, pe partea stângă sau bilateral dacă a trecut o

perioada lungă de timp de la extracția molarilor sau a premolarilor.

După extracția dinților, osul se atrofiază în zonele rămase, scade în înălțime și nu permite inserarea implanturilor dentare. Altfel spus, dacă am insera un implant de 10 mm lungime într-un os de 2-4 mm înălțime, am perfora direct cavitatea sinusului maxilar și am intra cu implantul în sinusul maxilar. Acest incident poate duce la sinuzită maxilară sau chiar la eșecul integrării implantului. Pentru ca acest lucru să fie prevenit, se adaugă în acea zonă os de origine animală, prelucrat termic și biologic, care va înconjura în totalitate implantul pe toată lungimea sa, odată cu ridicarea intraoperatorie a membranei sinusului maxilar.

Sinus Lift este singura modalitate de a insera predictibil un implant la nivelul maxilarului, în zonele posterioare ale măselelor dacă pacientul se prezintă cu deficit de os.

De cele mai multe ori, osul utilizat este de origine animală, mai exact de origine porcină. El este prelucrat termic, chimic și biologic, prezentându-se sub forma unor granule cu diametru de 1 mm. Aceste granule se amestecă intraoperator cu factorii de creștere recoltați din plasma pacientului (prin tehnica PRF) și se aplică în zona de interes pentru a crește grosimea sau înălțimea osului.

Atunci cand vorbim de bugetul de reabilitare a dinților cu ajutorul implanturilor dentare, trebuie să ținem cont de:

• Numărul de implanturi care urmează să fie inserate
• Manopera de adiție de os, utilizată în majoritatea cazurilor de edentație (pierderea dinților)
• Tehnica PRF de recoltare a factorilor de creștere din plasma pacientului, care se folosesc intraoperator.
• Eventualele extracții dentare.
• Bonturile protetice, piesele de legătură dintre viitoarea lucrare protetică și implanturile inserate.
• Examenele radiologice de tipul computerului tomograf (CT), care se realizează înainte de intervenție pentru o planificare cât mai exactă și mai predictibilă.
• Numărul coroanelor dentare care urmează să fie fixate la 4-6 luni pe implanturile dentare inserate.

Totuși, trebuie să ne raportăm tot timpul la unicitatea cazului. Chiar dacă pe website-ul nostru sunt afișate prețurile standard, totul depinde de cazul pacientului – câte implanturi dentare sunt necesare? E necesară adiția osoasă? Care sunt componentele protetice folosite?

Tocmai de aceea planul de tratament este unic, fiind întocmit pentru fiecare pacient în parte, în funcție de nevoi. Doar cunoscând toți pașii aferenți tratamentului putem întocmi un cost exact, care va fi explicat pacientului.

Osteoporoza nu reprezintă o contraindicație propriu-zisă pentru implanturile dentare deoarece

implanturile moderne au o suprafață specială care permit integrarea în orice tip de os.

Totuși, dacă pacientul folosește medicamente de tipul bifosfonaților pentru osteoporoză, sunt total contraindicate manoperele chirurgicale de tipul extracției dentare sau inserarea implanturilor dentare fiindcă ele pot duce la complicații grave. Pentru a beneficia totuși de implanturi dentare, pacientul trebuie să întrerupă tratamentul pe o perioadă de minim 6 luni iar ulterior să realizeze o analiză de sânge specială cunoscută sub numele de Beta Cross Laps care ne va indica dacă metabolismul osos este restabilit.

Folosind anestezia locală și, după caz, sedarea conștientă, intervenția de inserare a implanturilor dentare decurge fără pic de durere. Se simt acele puncții anestezice timp de câteva secunde, după care zona amorțește pe deplin. După ce trece anestezia, medicamentele antialgice, prescrise printr-o rețetă, își fac efectul, astfel încât durerea să nu apară. În funcție de amploarea intervenției și de organismul fiecărui pacient, dozele administrate se ajustează astfel încât pacientul să se simtă confortabil cu zona operației.